Când apari senorita, în parc pe-nserat,
Curg în juru-ţi petale de crin.
Ai în ochi patimi dulci şi luciri de păcat,
Şi ai trupul de şarpe felin.
Gura ta e-un poem de nebune dorinţi,
Sânii tăi un tezaur sublim.
Eşti un demon din vis, care tulburi şi minţi,
Dar ai zâmbetul de heruvim.
Vreau să-mi spui, frumoasă, Zaraza,
Cine te-a iubit ?
Câţi au plâns nebuni pentru tine,
Şi câţi au murit ?
Vreau să-mi dai gura-ţi dulce, Zaraza,
Să mă-mbetezi mereu.
De a ta sărutare, Zaraza, vreau să mor şi eu!
Vreau să-mi spui, frumoasă, Zaraza,
Cine te-a iubit ?
Câţi au plâns nebuni pentru tine,
Şi câţi au murit ?
Vreau să-mi dai gura-ţi dulce, Zaraza,
Să mă-mbetezi mereu.
De a ta sărutare, Zaraza, vreau să mor şi eu!
Curg în juru-ţi petale de crin.
Ai în ochi patimi dulci şi luciri de păcat,
Şi ai trupul de şarpe felin.
Gura ta e-un poem de nebune dorinţi,
Sânii tăi un tezaur sublim.
Eşti un demon din vis, care tulburi şi minţi,
Dar ai zâmbetul de heruvim.
Vreau să-mi spui, frumoasă, Zaraza,
Cine te-a iubit ?
Câţi au plâns nebuni pentru tine,
Şi câţi au murit ?
Vreau să-mi dai gura-ţi dulce, Zaraza,
Să mă-mbetezi mereu.
De a ta sărutare, Zaraza, vreau să mor şi eu!
Vreau să-mi spui, frumoasă, Zaraza,
Cine te-a iubit ?
Câţi au plâns nebuni pentru tine,
Şi câţi au murit ?
Vreau să-mi dai gura-ţi dulce, Zaraza,
Să mă-mbetezi mereu.
De a ta sărutare, Zaraza, vreau să mor şi eu!