La noi, muierea, pupa mana bărbatului până mai adineauri, zicea Marin al lui Pătru şi din dumneata
nu-l scotea... ii făcea, 3 - 4 copii, dar nu, nu îndrăznea să îi zică tu, cele mai mândre, care
se ambiţionau, nu îi ziceau nicişicum. Femeia, are socotelile ei: ea să tină de coadă cârpătorului,
să ţină oala de mănusă la foc, să stea ciucită la vatră şi să lase politica..d'asta ne ocupăm
noi, asta e pentru oameni. Femeia, ce stie femeia...ea să steargă sticla lămbii, s-alinieze
clondirele pe corlată, sa fie toate drepte, asa, să tragi cu aţa, să te tragă să îti puie ventuzele
şi să nu iţi iasă din vorbă că, ce stie ea? Înainte n'o prea vedeai la faţa că purta maramă,
zăvârcă lungă colo, aaahh, abia îi sclipeau gleznele, da o ghiceai p'a frumoasă şi-o furai
domnule, o luai pe cal si o făceai muierea ta, era o dulceaţă. Da acum, pe cin' sa furi,
uitaţi-vă in jur, pe cin' să furi?...altfel era viaţa, mai tacticoasă,umblai in cămasă
lungă până spre 20 de ani că 'ceau că eşti copil, la 20 de ani îmbrăcai izmenele, t încingeai
cu brâul si plecai după fete. Le încântai din fluier. Nu mai, nu mai sunt rânduielile alea. Păi
trăierai cu caii, vedeai c** se suceşte lanţul pe steajer, la urmă întorceai caii, rămânea jos
grâul, aahh, ca aurul. Aveai stupi, oi, beai câte un putinei de lapte bătut,te stergeai la gură cu
mâtca, mâncai un geac de brânză, coceai floricele....acum...nici mălaiul nu mai e asa de
dulce...când îl spoia mama cu cocă si face pe deasupra flori cu ligura dup'aia, la urmă îl
băga in ţăst...poţi să discuţi cu femeia lucrurile astea, că nu poti. Bă, nici copii nu mai face
calumea, să-ţi umple casa colo, să te simţi şi tu om. Una doua îi lapădă, cică a râmnit la varză
acră, n'a găsit la repezeală şi i-a lăpădat, ori că a râmnit la cireşe iarna şi de unde să ia
şi s-a stârpit, bazaconii..nu vrea să dea în greu, d'aia s-a împuţinat şi lumea. Înainte, când
venea turcii p'aci..cine-i lua la palme, câte 10-12 sărea din câte un copac pe turc, că ne
lăuda si Mihai Viteazul " Daţi bă, băgai-aş în gududoi, să mai stea si p'acasă".
Aa....discută asta cu Maria Băli, uite că tocmai vine...toată ziua prin mădăi, să vezi ce zice,
că ea a stat toată viata cu fundul pe cămaşă şi degeaba, nici tabla 'mulţirii nu o ştie: -
Mărie, cât fac fă, 9 * 8, care e fă capitala Portugaliei/ - Însoarate mă Târzâule, nu mai lozii aci
cu copiii că ai început să iei coloarea cerii / - Ia, pai găseşte-mi tu una care să-mi pupe mana,
să-mi placă si care să-mi pupe mâna la comandă, că eu acu o iau. A, nădejdea aia vezi să nu te pupe
moartea rece. Nea Mărin, al lui moşu Pătru, se apropia bine de 50 de ani, dar nu se hotăra să se
însoare, toate femeile aveau câte un cusur, era poreclit Târziul, dar numai Maria Băli îndrăznea să
îi spună în faţă. Deştept, iscoditor cunostea bine, bine ce-a fost înainte pe la noi şi lăcrima sec
pentru stricarea rânduielilor. Şi dupa c** citise el în norii de la Cornul Caprii...nu, nu era
d'a bună. Se întoarce lumea cu curul în sus şi se scufundă pământul bă. Casa lor bătrână de
mosneni domoli şi asezaţi ïntra încet, încet în pământ.
nu-l scotea... ii făcea, 3 - 4 copii, dar nu, nu îndrăznea să îi zică tu, cele mai mândre, care
se ambiţionau, nu îi ziceau nicişicum. Femeia, are socotelile ei: ea să tină de coadă cârpătorului,
să ţină oala de mănusă la foc, să stea ciucită la vatră şi să lase politica..d'asta ne ocupăm
noi, asta e pentru oameni. Femeia, ce stie femeia...ea să steargă sticla lămbii, s-alinieze
clondirele pe corlată, sa fie toate drepte, asa, să tragi cu aţa, să te tragă să îti puie ventuzele
şi să nu iţi iasă din vorbă că, ce stie ea? Înainte n'o prea vedeai la faţa că purta maramă,
zăvârcă lungă colo, aaahh, abia îi sclipeau gleznele, da o ghiceai p'a frumoasă şi-o furai
domnule, o luai pe cal si o făceai muierea ta, era o dulceaţă. Da acum, pe cin' sa furi,
uitaţi-vă in jur, pe cin' să furi?...altfel era viaţa, mai tacticoasă,umblai in cămasă
lungă până spre 20 de ani că 'ceau că eşti copil, la 20 de ani îmbrăcai izmenele, t încingeai
cu brâul si plecai după fete. Le încântai din fluier. Nu mai, nu mai sunt rânduielile alea. Păi
trăierai cu caii, vedeai c** se suceşte lanţul pe steajer, la urmă întorceai caii, rămânea jos
grâul, aahh, ca aurul. Aveai stupi, oi, beai câte un putinei de lapte bătut,te stergeai la gură cu
mâtca, mâncai un geac de brânză, coceai floricele....acum...nici mălaiul nu mai e asa de
dulce...când îl spoia mama cu cocă si face pe deasupra flori cu ligura dup'aia, la urmă îl
băga in ţăst...poţi să discuţi cu femeia lucrurile astea, că nu poti. Bă, nici copii nu mai face
calumea, să-ţi umple casa colo, să te simţi şi tu om. Una doua îi lapădă, cică a râmnit la varză
acră, n'a găsit la repezeală şi i-a lăpădat, ori că a râmnit la cireşe iarna şi de unde să ia
şi s-a stârpit, bazaconii..nu vrea să dea în greu, d'aia s-a împuţinat şi lumea. Înainte, când
venea turcii p'aci..cine-i lua la palme, câte 10-12 sărea din câte un copac pe turc, că ne
lăuda si Mihai Viteazul " Daţi bă, băgai-aş în gududoi, să mai stea si p'acasă".
Aa....discută asta cu Maria Băli, uite că tocmai vine...toată ziua prin mădăi, să vezi ce zice,
că ea a stat toată viata cu fundul pe cămaşă şi degeaba, nici tabla 'mulţirii nu o ştie: -
Mărie, cât fac fă, 9 * 8, care e fă capitala Portugaliei/ - Însoarate mă Târzâule, nu mai lozii aci
cu copiii că ai început să iei coloarea cerii / - Ia, pai găseşte-mi tu una care să-mi pupe mana,
să-mi placă si care să-mi pupe mâna la comandă, că eu acu o iau. A, nădejdea aia vezi să nu te pupe
moartea rece. Nea Mărin, al lui moşu Pătru, se apropia bine de 50 de ani, dar nu se hotăra să se
însoare, toate femeile aveau câte un cusur, era poreclit Târziul, dar numai Maria Băli îndrăznea să
îi spună în faţă. Deştept, iscoditor cunostea bine, bine ce-a fost înainte pe la noi şi lăcrima sec
pentru stricarea rânduielilor. Şi dupa c** citise el în norii de la Cornul Caprii...nu, nu era
d'a bună. Se întoarce lumea cu curul în sus şi se scufundă pământul bă. Casa lor bătrână de
mosneni domoli şi asezaţi ïntra încet, încet în pământ.