Eroii revolutiei romane, la Bucuresti, zac intr-un cimitir protocolar, pazit de soldati, de parca le-ar fi teama sa nu iasa afara. E si asta o idee, daca ies intr-o noapte toti si se apuca sa povesteasca c** a fost cine a fost pe langa ei in zilele alea, cine a tras. In tara sunt mai norocosi, n-au atata marmura pe ei si mai ies din cand in cand si povestesc. La mine la Craiova vine unu mereu, imi bate in fereastra, ii deschid, stam de vorba pana dimineata. Nea Tudore, c** am murit eu domne, nu-mi aduc aminte nici de-al dracu, m-am trezit mort. Se facea asa o inghesuiala, odata m-am pomenit usor, pe urma m-am ingreunat, dupaia iar m-am facut usor si n-am mai simtit nimic, da nu mi-e rau, mi-e bine, oricum eu nu mai stiu de mine. Domne, ai certificate de-la, de-la de revolutionar. Daca ai, da-mi-l bre mie sa ma dau mare printer morti ca nu ma cred aia c-am fost erou si stau ca prostu la coada sa vie cand vine popa sa tamaie. Ba costele n-am, n-am certificate dinala, da bine ca mai venisi sa mai stam de vorba si bine ca ma gasisi acasa. Daca ai sti tu c** ai murit si de ce si ce s-a ales dupa moartea ta te-ai duce pe la alte porti si ai intreba. In moarte viata ta e frumoasa si iarta-ne, iarta-ne daca mai poti si tine minte mie-mi pasa.