Spun povastile cã-n tara,
Tara-n care primãvara
Doarme beatã de miros,
Cu zefirul somnoros
Cãrei pleoapele se-nchid,
Spun cã la Valliadolid
Un paez înnebunise
Numai pentru cã privise
O brunetã, Dona Clara.
Sãrea zidul singur el
În grãdinã la castel
Si-atingând usor guitara,
Ca vrãjitul Apollon
Prins cu lira-ntre naiade,
El în ridm de serenade
O chema pe Dona Clara
Vino, sã fugim din tara
Tara-n care primãvara
Doarme beatã de miros
Cu zefirul somnoros
Cãrei pleoapele se-nchid,
Vino din Valliadolid
Unde poate-o vrea norocul
Sã m-ascult Dona Clara
Spun povestile cã-n tara
Tara-n care primãvara
Doarme beatã de miros,
Cu zefirul somnoros
Cãrei pleoapele se-nchid,
Spun cã la Valliadolid
Amorezu-n dor amarnic
A cântat un an zadarnïc
Era surdã Dona Clara
Tara-n care primãvara
Doarme beatã de miros,
Cu zefirul somnoros
Cãrei pleoapele se-nchid,
Spun cã la Valliadolid
Un paez înnebunise
Numai pentru cã privise
O brunetã, Dona Clara.
Sãrea zidul singur el
În grãdinã la castel
Si-atingând usor guitara,
Ca vrãjitul Apollon
Prins cu lira-ntre naiade,
El în ridm de serenade
O chema pe Dona Clara
Vino, sã fugim din tara
Tara-n care primãvara
Doarme beatã de miros
Cu zefirul somnoros
Cãrei pleoapele se-nchid,
Vino din Valliadolid
Unde poate-o vrea norocul
Sã m-ascult Dona Clara
Spun povestile cã-n tara
Tara-n care primãvara
Doarme beatã de miros,
Cu zefirul somnoros
Cãrei pleoapele se-nchid,
Spun cã la Valliadolid
Amorezu-n dor amarnic
A cântat un an zadarnïc
Era surdã Dona Clara