Nu uita de unde vii şi unde te duci, să ştii!
Fii pe fază!
Lăutar de Bucureşti e o metaforă
Nu-s lăutar, sunt MC, am microfon,
Te duc departe, bă.
Ăsta-i mediul în care ne manifestăm.
Spune-le cluburi, spune-le beaturi, pe scenă cântăm.
(Semihoinară) În noi trebuie s-avem credinţă
Spunem viaţa-n cel mai frumos mod cu putinţă
Nu facem altceva decât să ducem la cap planul
Dacă nu ne crezi verifică-ne elanul
Ai încredere în noi, bro, e binecuvântare
Fiindcă văd amintiri frumoase în sertare
Chiar acum când vorbim unul scrie pe hârtie.
Înc-o amintire la cutie.
Probabil te-ai întrebat c** e viaţa-n locul meu
c** e aici, pe scenă, daca e uşor sau greu
Ce vede oare când închide ochii
Şi dă-n continuare la microfon, probabil că-i beton.
Şi nu-ţi imagina numai miere şi câmpii verzi
Pe unele le câştigi, pe altele le pierzi.
Şi vede flash-uri, mă.
Şi e tripat, mă.
Şi e departe, mă.
Acum fă-te că e frumos.
Te văd în dilemă.
Fiecare gest, pare, e parte dintr-o schemă
Sau e natural? Sau e foame-n milioane?
În câteva luni sunt gata să sar pe oameni, mă?
Depinde de MC, lumea te aclamă
Cu jocul ăsta vezi thriller, comedii şi dramă
E un fel de teatru, ne punem măştile.
În c**ise repetăm să iasă bine piesele.
Implicat în rol devin spectator
Mă observ atent prin ochii altui privitor.
Aşa îmi place mie, aşa mă identific
Sunt ceea ce interpretez şi totul e magnific.
Noi trăim un act, cântăm pe-aceeaşi scenă
Facem loc sub reflectoare pentru altă genă.
Dincolo de cortină, îi regăseşti
Oamenii care te plac pentru ceea ce eşti.
Am muncit pentru alţii în această-mpărăţie
Dă-mi un rol de servitor să-l joc cu măiestrie
E un teatru gratuit, în final plăt**
Acum muncesc pentru mine să mă bucur la sfârşit.
În fiecare dintre noi se află o scânteie
Şi când aflăm de ea o folosim ca pe o cheie
Deschidem uşile, deschidem suflete
Comorile si minţile captive-n lacăte
Eu îmi iubesc graiul, îmi iubesc poporul
Las prin mine să reprezinte microfonul
MC e omul care totul ce i-a dat Domnul în rime transformă.
Ascultă, soră. Ascultă, frăţică.
Nu ştiu ce-i acum la modă în muzică.
Eu ştiu, însă, că fac ceea ce fac
Botezat de cineva hip-hop underground
Adevărat, secundele fug.
Dar precum Bean mă simt mereu la început.
Stând pe-o undă comună cu băieţii
Pentru unii dând ceva ieşit din comun.
Ieşit din (sugrum Carpaţii) precum Metadon şi alţii
Îţi distrug acele rădăcini
Care te ţin luptând să fii auzit ca Charlie Chaplin.
Eu ştiu. Nu-i totul aşa c** pare
Fiecare are o (? ) personală
Oricum, sunt în stare să fac multe
c** zic bătrânii:"Doamne-ajută! Amïn."
Fii pe fază!
Lăutar de Bucureşti e o metaforă
Nu-s lăutar, sunt MC, am microfon,
Te duc departe, bă.
Ăsta-i mediul în care ne manifestăm.
Spune-le cluburi, spune-le beaturi, pe scenă cântăm.
(Semihoinară) În noi trebuie s-avem credinţă
Spunem viaţa-n cel mai frumos mod cu putinţă
Nu facem altceva decât să ducem la cap planul
Dacă nu ne crezi verifică-ne elanul
Ai încredere în noi, bro, e binecuvântare
Fiindcă văd amintiri frumoase în sertare
Chiar acum când vorbim unul scrie pe hârtie.
Înc-o amintire la cutie.
Probabil te-ai întrebat c** e viaţa-n locul meu
c** e aici, pe scenă, daca e uşor sau greu
Ce vede oare când închide ochii
Şi dă-n continuare la microfon, probabil că-i beton.
Şi nu-ţi imagina numai miere şi câmpii verzi
Pe unele le câştigi, pe altele le pierzi.
Şi vede flash-uri, mă.
Şi e tripat, mă.
Şi e departe, mă.
Acum fă-te că e frumos.
Te văd în dilemă.
Fiecare gest, pare, e parte dintr-o schemă
Sau e natural? Sau e foame-n milioane?
În câteva luni sunt gata să sar pe oameni, mă?
Depinde de MC, lumea te aclamă
Cu jocul ăsta vezi thriller, comedii şi dramă
E un fel de teatru, ne punem măştile.
În c**ise repetăm să iasă bine piesele.
Implicat în rol devin spectator
Mă observ atent prin ochii altui privitor.
Aşa îmi place mie, aşa mă identific
Sunt ceea ce interpretez şi totul e magnific.
Noi trăim un act, cântăm pe-aceeaşi scenă
Facem loc sub reflectoare pentru altă genă.
Dincolo de cortină, îi regăseşti
Oamenii care te plac pentru ceea ce eşti.
Am muncit pentru alţii în această-mpărăţie
Dă-mi un rol de servitor să-l joc cu măiestrie
E un teatru gratuit, în final plăt**
Acum muncesc pentru mine să mă bucur la sfârşit.
În fiecare dintre noi se află o scânteie
Şi când aflăm de ea o folosim ca pe o cheie
Deschidem uşile, deschidem suflete
Comorile si minţile captive-n lacăte
Eu îmi iubesc graiul, îmi iubesc poporul
Las prin mine să reprezinte microfonul
MC e omul care totul ce i-a dat Domnul în rime transformă.
Ascultă, soră. Ascultă, frăţică.
Nu ştiu ce-i acum la modă în muzică.
Eu ştiu, însă, că fac ceea ce fac
Botezat de cineva hip-hop underground
Adevărat, secundele fug.
Dar precum Bean mă simt mereu la început.
Stând pe-o undă comună cu băieţii
Pentru unii dând ceva ieşit din comun.
Ieşit din (sugrum Carpaţii) precum Metadon şi alţii
Îţi distrug acele rădăcini
Care te ţin luptând să fii auzit ca Charlie Chaplin.
Eu ştiu. Nu-i totul aşa c** pare
Fiecare are o (? ) personală
Oricum, sunt în stare să fac multe
c** zic bătrânii:"Doamne-ajută! Amïn."