Norilor Lyrics

Pãtruns de nãzuinþã
Aºtern un trup din nou,
ªi pieptãn fire luminoase...
Sunt primul om ce þese lumina,
Sunt primul om ce-ºi þese lumea,
...cu veºmînt de sclipire surã,
De curînd aprinsã-n a luminii umbrã...

Cufundat în nerostire
În tãcerea tuturor,
Desluºit, în fel de nedesluºit.
Însemnat în sensuri,
Pline de-nþelesuri.

Sunt omul ce re-nnoieºte
Din fiara înflãcãratã
Înãlþat spre vultur.
Untdelemnul ce nu arde
ªi smaraldul ce prinde
Împãtimirea sufletului.
Mãsura, ce cîntãreºte lumea
Prin judecata liniºt**ã;
Judecata ce nu judecã.
Lumina ce se strînge
Ca-ncordare a duhului,
În voinþa fãr' de dorinþã.

Ochi de lapte
Plin ochi de forme...
Clãt** în patru colþuri
De car' se prinde lumea
Spãlat de cenuºã în mierea soarelui
Înnodat cu nimb de netezire
Topesc în mine mierea veche
Roua sumbrã de sub pragul
Asfinþitã casã, în capãt ei
Asfinþitã, ca sã încapã tei
...din cele patru colþuri...
Altoind în mine, cu soi ales
Las sã prindã roade
În trãiri ºi glas cu chibzuinþã
Fãrã aºteptãri, îndrept
ªi-mi drãmuiesc rãbdarea

În tot ce-i vis ºi aºteptare...
Strîngem comori în semne
Sã cufundãm în noi adînc trãirea
Ca „eu" sã nu mã spulber
Ca „eu" sã nu mã uit
Sã nu piarã a mea oglindire
Ca lumea-ntreagã sã nu se piardã