Înarborat Lyrics

Despică-mi oglinda de dincolo,
Cu a ochilor ascuţime ...
Chip ce neclintit se aşterne-n sine.
Ţintesc lumile, întorc luminile
Linişte lăuntrică se dezveleşte
Dincolo de a minţii şerpuire.
Despic cărarea nerostirii, prăbuşită-n nemişcare
Umblet prin suflet pe sfori de nepăşit.
Cuvinte surde croiesc prin minte,
Nori de vorbe îndeasă neîncetat
Zumzăind cu sunet aspru.
Către stânga răsucesc privirea
Ce străpunge scutul lăuntric, tăcere
Cuprins de eterna negândire.
Calmă adiere ce de dincolo mă trage
De-a curmeziş de lume, purtatu-s de zefir
De la începuturi către nadir
Înţelept domnit, alunecând ca prin vis,
Albind întunecaţii mei strămoşi de stâncă.

Despic puterea,
Cu a ochilor asprime,
În măduva bradului de veci,
Şi c** stau înaintea-mi,
Înghiţit neantului
Înăuntru-mi privesc
Aşa aproape de mine,
Străluminat de cel ochi, măiastru
Şi Însumi sunt.