Dor de singurătate
Tot cîntînd povestea lumii
M-am uitat pe mine însumi
Parcă sînt printre postumii
Ce i-am petrecut cu plînsu-mi.
c** voi mai găsi o cale
Să mă regăsesc pe mine
Doamne, c**penele tale
S-au strîmbat fără ruşine
Regăsire, regăsire
c** mă arde şi mă bate
Dorul fraged şi subţire
Dorul de singurătate
Care munţi şi care cetini
Mi-ar lua din oboseală
Am rămas fără prieteni
Într-un veac fără răscoală
Ce durere, ce săgeată
Mă ţintiră să mă frîngă
Inima să mi-o străbată
Rana mea din partea stîngă
M-aş culca aici pe piatră
Să îmi lege rugii brîul
Moartea s-o aud c** latră
Şi prin ochi să-mi treacă rîul
Tot cîntînd povestea voastră
M-am uitat pe mine însumi
În această lume aspră
Care s-a spălat cu plînsu-mi
Nu va trece multă vreme
Şi-o să fie să mă vindec
Nu mărunt, nu ca un vierme
Ci prin boala unui cîntec
Nu vă mai priviţi cu ură
Nu vă mai izbiţi ca orbii
Mai tăceţi puţin din gură
Priviţi sufletele proprii
Poate sîntem toţi în c**pă
Că nici nu ne ştim pe nume
Şi ce loc puţin ocupă
Inima de om pe lume
Cu o grea melancolie
Oameni maximi, oameni minimi
Să-mi păstraţi vă rog şi mie
Locul tristei mele inimi...
Tot cîntînd povestea lumii
M-am uitat pe mine însumi
Parcă sînt printre postumii
Ce i-am petrecut cu plînsu-mi.
c** voi mai găsi o cale
Să mă regăsesc pe mine
Doamne, c**penele tale
S-au strîmbat fără ruşine
Regăsire, regăsire
c** mă arde şi mă bate
Dorul fraged şi subţire
Dorul de singurătate
Care munţi şi care cetini
Mi-ar lua din oboseală
Am rămas fără prieteni
Într-un veac fără răscoală
Ce durere, ce săgeată
Mă ţintiră să mă frîngă
Inima să mi-o străbată
Rana mea din partea stîngă
M-aş culca aici pe piatră
Să îmi lege rugii brîul
Moartea s-o aud c** latră
Şi prin ochi să-mi treacă rîul
Tot cîntînd povestea voastră
M-am uitat pe mine însumi
În această lume aspră
Care s-a spălat cu plînsu-mi
Nu va trece multă vreme
Şi-o să fie să mă vindec
Nu mărunt, nu ca un vierme
Ci prin boala unui cîntec
Nu vă mai priviţi cu ură
Nu vă mai izbiţi ca orbii
Mai tăceţi puţin din gură
Priviţi sufletele proprii
Poate sîntem toţi în c**pă
Că nici nu ne ştim pe nume
Şi ce loc puţin ocupă
Inima de om pe lume
Cu o grea melancolie
Oameni maximi, oameni minimi
Să-mi păstraţi vă rog şi mie
Locul tristei mele inimi...