Mario, noaptea e sinistra, eu stau la tine in cavou
Si ma gandesc mereu la faptul cat am putut sa fiu de bou...
Da, te-am iubit c** intr-o viata ti se intampla doar o dat,
Cu o dorinta furtunoasa si cu un dor exasperat.
Ti-am facut rost de cinci flacoane straine de ampicilina,
Mi-am educat cu propria mana temperamenta mea sangvina,
Da, te-am iubit, iar la iubirea-mi tu ai raspuns cu-o proza seaca.
Drept urmare si dezastrul era normal sa se petreaca.
O Doamne, de-as uita de noaptea - cea cu pachetul de Camel,
Cand tu aprinsu-ti-ai tigarea cu chiar bricheta lui Fanel...
Te-am intrebat atunci: "Mario, de unde dracu' ai bricheta?!"
Iar tu ai ras si-ai dat degraba raspunsul: "De la Antoaneta!"
Dar eu stiut-am chiar de-atuncea ca e bricheta lui Fanel,
Ca ea este acum la tine pentru ca tu ai fost la el!
Febril, cu lama mea Gilette pe carnea ta caniculara,
Am tot urcat incet, incet, pana la vena jugulara...
Si brusc, din trupul tau cel suplu, suflarea vietii curge lina,
Scotand mai tare-n evidenta temperamenta mea sangvina.
Da, te-am iubit, dar la iubirea-mi tu ai raspuns cu-o proza seaca.
Drept urmare si dezastrul era normal sa se petreaca.
Acum sunt trist, noaptea-i sinistra, eu stau la tine in cavou,
Gandesc inmarmurit la faptul cat am putut sa fiu de bou:
Tu si Fanel... voi impreuna... unde-i pachetul de Camel?...
Si-ti mai aprind o lumanare, de la bricheta lui Fanel.
:))
Si ma gandesc mereu la faptul cat am putut sa fiu de bou...
Da, te-am iubit c** intr-o viata ti se intampla doar o dat,
Cu o dorinta furtunoasa si cu un dor exasperat.
Ti-am facut rost de cinci flacoane straine de ampicilina,
Mi-am educat cu propria mana temperamenta mea sangvina,
Da, te-am iubit, iar la iubirea-mi tu ai raspuns cu-o proza seaca.
Drept urmare si dezastrul era normal sa se petreaca.
O Doamne, de-as uita de noaptea - cea cu pachetul de Camel,
Cand tu aprinsu-ti-ai tigarea cu chiar bricheta lui Fanel...
Te-am intrebat atunci: "Mario, de unde dracu' ai bricheta?!"
Iar tu ai ras si-ai dat degraba raspunsul: "De la Antoaneta!"
Dar eu stiut-am chiar de-atuncea ca e bricheta lui Fanel,
Ca ea este acum la tine pentru ca tu ai fost la el!
Febril, cu lama mea Gilette pe carnea ta caniculara,
Am tot urcat incet, incet, pana la vena jugulara...
Si brusc, din trupul tau cel suplu, suflarea vietii curge lina,
Scotand mai tare-n evidenta temperamenta mea sangvina.
Da, te-am iubit, dar la iubirea-mi tu ai raspuns cu-o proza seaca.
Drept urmare si dezastrul era normal sa se petreaca.
Acum sunt trist, noaptea-i sinistra, eu stau la tine in cavou,
Gandesc inmarmurit la faptul cat am putut sa fiu de bou:
Tu si Fanel... voi impreuna... unde-i pachetul de Camel?...
Si-ti mai aprind o lumanare, de la bricheta lui Fanel.
:))