Știi bine c-atunci când mi-ai spus: „S-a sfârșit"
Un cuvânt nu ți-am spus,
Cu nu știu de unde puteri ți-am zâmbit,
Și-am privit c** te-ai dus.
Dar azi, când din visul urât mă trezesc
Și nu văd decât golul rămas,
Azi mă întreb fără tine c** am să trăiesc,
Mă întreb c** am putut să te las.
Nu se poate...
Să-mi ia altcineva tot ce-aveam eu mai bun,
Nu se poate...
Gândul cel mai curat să n-am cui să-l mai spun,
Nu se poate !
Nu e drept să iei ultimul galben al unui sărac
Când în el își făcuse comoara,
Să-i furi orbului bățul ce-l poartă toiag
Sau scripcariului să-i spargi vioara.
Nu se poate...
Să-i ceri florii să râdă când calci peste ea,
Nu se poate...
Să-ți stropești drumul vieții cu lacrima mea,
Nu se poate !
Spune-i că, deși mi-a luat tot,
Îi dau tot ce mai vrea,
Fiindcă totul nu înseamnă nimic
Nici așa.
Dar să-mi lași deznădejdea ca ultim popas
Și să nu fii cu mine în ultimul ceas
Nu se poate !
Nu te las, nu te las...
Un cuvânt nu ți-am spus,
Cu nu știu de unde puteri ți-am zâmbit,
Și-am privit c** te-ai dus.
Dar azi, când din visul urât mă trezesc
Și nu văd decât golul rămas,
Azi mă întreb fără tine c** am să trăiesc,
Mă întreb c** am putut să te las.
Nu se poate...
Să-mi ia altcineva tot ce-aveam eu mai bun,
Nu se poate...
Gândul cel mai curat să n-am cui să-l mai spun,
Nu se poate !
Nu e drept să iei ultimul galben al unui sărac
Când în el își făcuse comoara,
Să-i furi orbului bățul ce-l poartă toiag
Sau scripcariului să-i spargi vioara.
Nu se poate...
Să-i ceri florii să râdă când calci peste ea,
Nu se poate...
Să-ți stropești drumul vieții cu lacrima mea,
Nu se poate !
Spune-i că, deși mi-a luat tot,
Îi dau tot ce mai vrea,
Fiindcă totul nu înseamnă nimic
Nici așa.
Dar să-mi lași deznădejdea ca ultim popas
Și să nu fii cu mine în ultimul ceas
Nu se poate !
Nu te las, nu te las...