Coşmarul pădurii negre uitate,
Se oglindeste în ochii mei obosiţi
Nişte cristale sângerii
În apa roşie a verii caniculare.
Nişte lovituri de ciocan
Sfâşietoare ca zbuciumul unui suflet întemniţat
Departe în inima codrilor,
Alchimistului din ospiciul munţiilor.
Stelele de aur pe cerul gri,
Evadate din cufărul de supt baldachin
Îmi zâmbesc deşarte
Blazoane sculptate în zadar...
Plânsul unor adevăraţi sfinţi
Călugari care cad istoviţi,
Şi suflarea lor ajunge până la mine
Demonul din ei ce sunt eu!
Un sucub pe cerul melancolic
Bântuie sufletele întru plăcere
Din care speră a se înfrupta,
Veşnic din pâinea celor credincioşi.
Se oglindeste în ochii mei obosiţi
Nişte cristale sângerii
În apa roşie a verii caniculare.
Nişte lovituri de ciocan
Sfâşietoare ca zbuciumul unui suflet întemniţat
Departe în inima codrilor,
Alchimistului din ospiciul munţiilor.
Stelele de aur pe cerul gri,
Evadate din cufărul de supt baldachin
Îmi zâmbesc deşarte
Blazoane sculptate în zadar...
Plânsul unor adevăraţi sfinţi
Călugari care cad istoviţi,
Şi suflarea lor ajunge până la mine
Demonul din ei ce sunt eu!
Un sucub pe cerul melancolic
Bântuie sufletele întru plăcere
Din care speră a se înfrupta,
Veşnic din pâinea celor credincioşi.